fort definitie

FORT s.n. Fortificație care face parte dintr-un sistem menit să apere un oraș, o trecătoare, o linie strategică etc. [< fr. fort, it. forte]. substantiv neutrufort

FORT s. n. fortificație dintr-un sistem menit să apere un oraș, o trecătoare, o linie strategică etc. (< fr. fort) substantiv neutrufort

*fort n., pl. urĭ (fr. fort, d. fort adj., tare, puternic. V. forte). Loc fortificat, întăritură. Fig. Lucru pe care-l știĭ bine și în care te simțĭ tare: algebra e fortu luĭ. substantiv neutrufort

fort s. n., pl. fórturi substantiv neutrufort

fort n. lucrare de fortificațiune: a construi un fort. substantiv neutrufort

FORT, forturi, s. n. Lucrare de fortificație construită din zidărie, cu contur poligonal, care face parte dintr-un sistem de întărituri și care este menită să apere un centru important sau o linie strategică. – Din fr. fort. substantiv neutrufort

FORT, forturi, s. n. Lucrare de fortificație făcînd parte dintr-un sistem de întărituri menite să apere un centru important sau o linie strategică. Pe cîmp, la doi-trei kilometri de forturi, fîlfîiau steaguri puse pe prăjini înalte. SANDU-ALDEA, U. P. 131. Corpul de oștire... poposește seara la satul Selanovița, situat... în partea sud-estică a forturilor turcești. ODOBESCU, S. III 580. Dar într-o zi veni din fort Un glonte. ALECSANDRI, P. A. 207. substantiv neutrufort

Fortul Treișpe expr. (intl.) Penitenciarul Jilava. substantiv neutrufortultreișpe