fornăit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimefornăit
- Vezi aici mai multe rimefornăit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuăit
fornăít și fîrnîít, -ă adj. Care fornăĭe cînd vorbește. Adv. Fornăind: a vorbi fornăit. – Și sf-: un glas sfîrnîit (VR. 1922, 9, 351). adjectivfornăit
fornăít s. n. adjectivfornăit
FORNĂÍT1 s. n. Faptul de a fornăi; fornăială. – V. fornăi. adjectivfornăit
FORNĂÍT2, -Ă, fornăiți, -te, adj. Fonf; fârnâit2. – V. fornăi. adjectivfornăit
FORNĂÍT1 s. n. Acțiunea de a fornăi și rezultatul ei. Nu se auzea decît fornăitul cailor. VORNIC, P. 219. adjectivfornăit
FORNĂÍT2 -Ă, fornăiți, -te, adj. Fonf, fîrnîit. ◊ (Adverbial) Fig. Uruia gros și fornăit ca un taur cu belciugul prea strîns. V. ROM. februarie 1952, 130. adjectivfornăit
fórnăĭ și fî́rnîĭ, a -í v. intr. (d. fórna-fórna, fîrna-fîrna, huĭetu vorbiriĭ pe nas). Vorbesc pe nas din cauza unuĭ defect. V. bîlbîĭ, gîgîĭ, mornăĭ. verbfornăĭ
fornăí (a ~) vb., ind. prez. 3 fórnăie, imperf. 3 sg. fornăiá; conj. prez. 3 să fórnăie verbfornăi
fornăì v. a respira cu sgomot pe nas (vorbind de cai). [V. forăì]. verbfornăì
FORNĂÍ, fórnăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A sforăi. 2. A fonfăi, a fârnâi. – Formație onomatopeică. verbfornăi
FORNĂÍ, fórnăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A forăi. Calul începe să fornăie. 2. A fonfăi, a fîrnîi. verbfornăi
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifornăit
| fornăit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | fornăit | fornăitul | fornăită | fornăita |
| plural | fornăiți | fornăiții | fornăite | fornăitele | |
| genitiv-dativ | singular | fornăit | fornăitului | fornăite | fornăitei |
| plural | fornăiți | fornăiților | fornăite | fornăitelor | |