formulare definitie

FORMULÁRE s.f. Acțiunea de a formula și rezultatul ei. [< formula]. substantiv femininformulare

formuláre s. f., g.-d. art. formulắrii; pl. formulắri substantiv femininformulare

FORMULÁRE, formulări, s. f. Acțiunea de a formula și rezultatul ei. – V. formula. substantiv femininformulare

FORMULÁRE, formulări, s. f. Acțiunea de a for­mula și rezultatul ei; exprimare. V. enunțare, redactare. Pentru a ajunge la versul « O prea fru­moasă fată », Eminescu a încercat diverse formulări. L. ROM. 1953, nr. 4, 55. substantiv femininformulare

FORMULÁR s.n. 1. Imprimat care se completează în vederea întocmirii unui act. 2. Carte care cuprinde o culegere de formule dintr-un anumit domeniu; culegere de formule. [Cf. fr. formulaire]. substantiv neutruformular

FORMULÁR s. n. 1. imprimat care se completează în vederea întocmirii unui act. 2. carte cuprinzând formule uzuale dintr-un anumit domeniu; culegere de formule. (< fr. formulaire) substantiv neutruformular

formulár s. n., pl. formuláre substantiv neutruformular

*formulár n., pl. e. (d. formulă; fr. formulaire). Culegere de formule: formular farmaceutic. Model după care se face un tabloŭ, o situațiune, o petițiune. substantiv neutruformular

formular n. 1. culegere de formule: formular farmaceutic; 2. model după care se dresează un tablou, o situațiune financiară. substantiv neutruformular

FORMULÁR, formulare, s. n. 1. Imprimat cu mai multe spații albe, care se completează în vederea întocmirii unui act, a unui tabel etc. 2. Broșură sau volum care cuprinde formulele uzuale dintr-o ramură a unei științe; culegere de formule. – Din fr. formulaire. substantiv neutruformular

FORMULÁR, formulare, s. n. 1. Coală de hîrtie cu un text și cu spații albe care se completează în vederea întoc­mirii unui act, a unui tablou etc. A organiza și a conduce întrecerea nu înseamnă a aduna angajamente și a completa formulare, ci a desfășura o multilaterală muncă orga­nizatorică, politică și cultural-educativă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2547. 2. Broșură sau volum care cuprinde formulele uzuale dintr-o ramură a unei științe. substantiv neutruformular

FORMULÁ vb. I. tr. A da formă, a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). [< fr. formuler, it. formulare]. verb tranzitivformula

FORMULÁ vb. tr. a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). (< fr. formuler) verb tranzitivformula

formulá (a ~) vb., ind. prez. 3 formuleáză verb tranzitivformula

formulà v. 1. a redacta în forma obișnuită: a formula o sentință; 2. fig. a enunța cu preciziune: a-și formula opiniunea. verb tranzitivformulà

FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc.; a exprima prin cuvinte, a enunța. – Din fr. formuler. verb tranzitivformula

FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unei gîndiri, unei hotărîri etc.; a exprima prin cuvinte. V. enunța, redacta. În « Tezele din aprilie », Lenin a formulat pentru prima dată teza marxistă fundamentală despre republica sovietelor ca forma cea mai potrivită de organizare politică a societății în perioada de trecere de la capitalism la socialism. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2328. ◊ Refl. Gîndurile, observațiile lui i se for­mulau și i se așezau în cap pe coloane de gazetă. VLAHUȚĂ, O. A. III 22. (Cu pron. pers. în dativ) Își formulase în minte, concret și simplu, într-o expunere directă, toate problemele pe care ar fi dorit să le ridice. MIHALE, O. 296. verb tranzitivformula

*formuléz v. tr. (d. fórmulă; fr. formuler). Redactez în formă obișnuită: a formula o sentență [!]. Enunț precis: a formula o acuzațiune. verb tranzitivformulez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiformulare

formulare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular formulare formularea
plural formulări formulările
genitiv-dativ singular formulări formulării
plural formulări formulărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z