Alege sensul dorit: formula -substantiv feminin formula -verb tranzitiv

formula definitie

credit rapid online ifn

FORMÚLĂ s.f. 1. Expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. ◊ Formulă de politețe = formă convențională de exprimare folosită pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip care cuprinde termenii formali și expreși în care trebuie compus un act, o sentință etc. 2. Expresie matematică reprezentând o relație generală între mai multe mărimi. 3. Expresie în simboluri care reprezintă compoziția unei combinații chimice. 4. Soluție; mod de a face ceva, mijloc. 5. Parolă. [< lat., it. formula, fr. formule]. substantiv femininformulă

formúlă s. f., g.-d. art. formúlei; pl. formúle substantiv femininformulă

credit rapid online ifn

*fórmulă f., pl. e (lat. fórmula, dim. d. forma. Cp. cu vírgulă). Model, formă după care se redactează un act. Mod de a te exprima, de a te purta conform uzuluĭ; formulă de politeță. Ordonanță, rețetă: formulă medicală. Expresiune algebrică care enunță pe scurt regula de urmat p. rezolvarea chestiunilor de acelașĭ fel. Expresiune chimică care arată elementele din care se compune o substanță. – Fals formúlă (după fr.). substantiv femininformulă

FORMÚLĂ s. f. 1. expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. ♦ ~ de politețe = formă convențională de exprimare, pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane. ◊ frază-tip în anumite ocazii sau la redactarea unor sentințe etc. 2. (mat.) expresie reprezentând o relație generală între mai multe mărimi. 3. reprezentare în simboluri a compoziției unei combinații chimice. 4. soluție; mijloc, mod de a face ceva. 5. parolă. (< fr. formule, lat. formula) substantiv femininformulă

formulă f. 1. model după care se redactează un act: formulă de testament; 2. mod obișnuit de a se exprima în relațiunile vieții; 3. expresiune algebrică enunțând pe scurt regula de urmat pentru soluțiunea chestiunilor de aceeaș specie; 4. expresiune chimică indicând elementele din care e compusă o substanță; 5. ordonanță medicală. substantiv femininformulă

FORMÚLĂ, formule, s. f. 1. Enunț precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operații; expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau în scris la redactarea unor acte, sentințe etc. ◊ Formulă de politețe = formă convențională de exprimare sau de adresare, consacrată prin uz. 2. (Mat.) Relație, în general simbolică, care exprimă o proprietate cu caracter general și care servește la rezolvarea problemelor de același gen. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziția calitativă și cantitativă a moleculei unei substanțe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluție. – Din fr. formule, lat. formula. substantiv femininformulă

FORMÚLĂ, formule, s. f. 1. Expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). Arta, ca și literatura, suportă succesive transformări, care nu se pot încercui în formule. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 3/1. Forma definitivă sub care poezia e publicată reprezintă formula de stil artistic a lui Eminescu. ROSETTI, S. L. 34. Nu țin să precizez o formulă de artă. ANGHEL, PR. 171. ◊ Formulă de politețe = formă convențională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreși în care trebuie redactat un act, o sentință etc. ◊ Formulă executorie v. executoriu. 2. Expresie în litere, cifre și semne matematice, con­stituind o identitate în care unul din membri e considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt membru. Formula ridicării bino­mului la pătrat.În toate cărțile omul îi apărea izolat de viața adevărată, singuratec și abstract ca o formulă matematică. REBREANU, P. S. 122. 3. Expresie în simboluri care reprezintă compoziția unei combinații chimice. Formula apei este H2O. 4. Parolă. Departe... sentinelele își îngînau cu glasuri somnoroase formulele. SADOVEANU, M. C. 58. 5. Mijloc, soluție. substantiv femininformulă

FORMULÁ vb. I. tr. A da formă, a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). [< fr. formuler, it. formulare]. verb tranzitivformula

FORMULÁ vb. tr. a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). (< fr. formuler) verb tranzitivformula

formulá (a ~) vb., ind. prez. 3 formuleáză verb tranzitivformula

formulà v. 1. a redacta în forma obișnuită: a formula o sentință; 2. fig. a enunța cu preciziune: a-și formula opiniunea. verb tranzitivformulà

FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc.; a exprima prin cuvinte, a enunța. – Din fr. formuler. verb tranzitivformula

FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unei gîndiri, unei hotărîri etc.; a exprima prin cuvinte. V. enunța, redacta. În « Tezele din aprilie », Lenin a formulat pentru prima dată teza marxistă fundamentală despre republica sovietelor ca forma cea mai potrivită de organizare politică a societății în perioada de trecere de la capitalism la socialism. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2328. ◊ Refl. Gîndurile, observațiile lui i se for­mulau și i se așezau în cap pe coloane de gazetă. VLAHUȚĂ, O. A. III 22. (Cu pron. pers. în dativ) Își formulase în minte, concret și simplu, într-o expunere directă, toate problemele pe care ar fi dorit să le ridice. MIHALE, O. 296. verb tranzitivformula

*formuléz v. tr. (d. fórmulă; fr. formuler). Redactez în formă obișnuită: a formula o sentență [!]. Enunț precis: a formula o acuzațiune. verb tranzitivformulez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiformula

formula  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)formula formulare formulat formulând singular plural
formulând formulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) formulez (să)formulez formulam formulai formulasem
a II-a (tu) formulezi (să)formulezi formulai formulași formulaseși
a III-a (el, ea) formulea (să)formulai formula formulă formulase
plural I (noi) formulăm (să)formulăm formulam formularăm formulaserăm
a II-a (voi) formulați (să)formulați formulați formularăți formulaserăți
a III-a (ei, ele) formulea (să)formuleze formulau formula formulaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z