FORMÁT s.n. Forma și dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezultă în urma împăturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune. ♦ Formare. ◊ Mașină de format = mașină care execută îndesarea în forme, cutii de miez sau alte dispozitive a amestecului de materiale necesare obținerii formelor de turnătorie. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. format, it. formato]. adjectivformat
FORMÁT1 s. n. formare. (< forma) adjectivformat
FORMÁT2 s. n. 1. forma și dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezultă în urma împăturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune. 2. (inform.) mod de prezentare a datelor sau instrucțiunilor unui program pe un suport de informație. (< fr. format) adjectivformat
*formát, -ă adj. (lat. formatus). Dezvoltat, înaintat fizicamente saŭ moralmente. S. n., pl. e și urĭ (fr. format, d. it. formato). Mărime (dimensiune), maĭ ales a uneĭ cărțĭ (a paginiĭ eĭ). adjectivformat
formát s. n., pl. formáte adjectivformat
FORMÁT2, -Ă, formați, -te, adj. Instruit, educat, pregătit. ♦ Maturizat; matur. – V. forma. adjectivformat
FORMÁT2, -Ă, formați, -te, adj. Instruit, educat, pregătit. ♦ Matur. Om format. adjectivformat
FORMÁT1 s. n. formare. (< forma) substantiv neutruformat
format n. mărimea unei cărți, determinată de modul cum foaia de tipar e fălțuită. substantiv neutruformat
FORMÁT s.n. Forma și dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezultă în urma împăturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune. ♦ Formare. ◊ Mașină de format = mașină care execută îndesarea în forme, cutii de miez sau alte dispozitive a amestecului de materiale necesare obținerii formelor de turnătorie. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. format, it. formato]. substantiv neutruformat
FORMÁT2 s. n. 1. forma și dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezultă în urma împăturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune. 2. (inform.) mod de prezentare a datelor sau instrucțiunilor unui program pe un suport de informație. (< fr. format) substantiv neutruformat
*formát, -ă adj. (lat. formatus). Dezvoltat, înaintat fizicamente saŭ moralmente. S. n., pl. e și urĭ (fr. format, d. it. formato). Mărime (dimensiune), maĭ ales a uneĭ cărțĭ (a paginiĭ eĭ). substantiv neutruformat
FORMÁT1, formate, s. n. Ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma și mărimea unui corp plat; p. gener. dimensiune. ♦ Totalitatea dimensiunilor unei tipărituri în funcție de modul în care sunt împăturite colile de tipar care o alcătuiesc; dimensiunile zațului pe o pagină. – Din fr. format. substantiv neutruformat
FORMÁT1, formate, s. n. Dimensiunile unei pagini obținute prin împăturirea colii de tipar în două, în patru etc.; dimensiunile zațului pe o pagină. Cînd dai pe la tipografie, lasă acolo alăturatul model de format și de compoziție. CARAGIALE, O. VII 326. Vreo 80 manuscripte slavone... scrise, cu litere capitale și minuscule, de formatele în-folio, în 8° și în 4°. ODOBESCU, S. I 343. substantiv neutruformat
formá (a ~) vb., ind. prez. 3 formeáză verb tranzitivforma
FORMÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) face, a lua ființă. ♦ A (se) constitui, a (se) organiza. ♦ tr. A alcătui, a confecționa. 2. A (se) educa, a (se) dezvolta; a crește. [< fr. former, it., lat. formare]. verb tranzitivforma
FORMÁ vb. I. tr., refl. 1. a (se) face, a lua ființă. ◊ a (se) constitui, a (se) organiza. 2. a (se) educa, a (se) dezvolta; a crește. II. tr. (despre elemente multiple) a alcătui, a compune; a reprezenta. (< fr. former, lat. formare) verb tranzitivforma
formà v. 1. a da ființă și formă; 2. a da o formă sau figură: a forma litere, sunete; 3. a institui, a stabili: a forma o societate; 4. a produce, a constitui: ploaia a format un torent; 5. a concepe, a imagina: a forma un proiect; 6. a cultiva prin instrucțiune, prin educațiune: a forma inima copiilor; 7. a lua, a căpăta o formă: corpul său se formează. verb tranzitivformà
FORMÁ, formez, vb. I. Tranz. 1. A da ființă și formă unui lucru; a face. ♦ Refl. A lua ființă, a lua naștere. 2. A educa, a crește. 3. (Despre mai multe elemente) A alcătui, a compune. ♦ A constitui, a reprezenta. 4. (Tehn.) A confecționa forme de turnătorie, a îndeplini operația de formare (2). – Din fr. former, lat. formare. verb tranzitivforma
FORMÁ, formez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui, a constitui, a face. V-am citit cu admirație și mi-am format ferma convingere că trebuie să fiți un om bun. VLAHUȚĂ, O. A. 430. Cînd, în fine, au zis în fața lumii: Voim a forma de acum înainte un stat independent !, desigur nici unul dintr-înșii nu și-a putut închipui că această declarațiune este un simplu cuvînt. ODOBESCU, S. III 454. ♦ A organiza. 2. Tranz. A dezvolta. Scopul lui era să îndemne pe artiști și să formeze gustul publicului. GHICA, S. A. 80. ♦ A educa, a crește. Uniunea Tineretului Muncitor ajută partidul să educe tineretul muncitor în spirit comunist, să formeze cadrele de tehnicieni și specialiști pentru toate ramurile construcției socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 52. 3. Refl. A lua ființă, a lua naștere. Rocile sedimentare s-au format prin depunere. 4. Tranz. A confecționa forme de turnătorie. verb tranzitivforma
*forméz v. tr. (lat. formare). Daŭ formă, existență: a forma o figură, un stabiliment. Instituĭ, stabilesc: a forma o familie. Constituĭ, compun, produc: vaporiĭ formează nouriĭ [!]. Fig. Concep, imaginez: a forma un proĭect. Constituĭ: bunătatea formează fondu caracteruluĭ luĭ. Cultiv, cĭoplesc, modelez: exemplele formează caracterele. V. refl. Ĭaŭ formă, mă constituĭ, mă fac. Mă cĭoplesc, mă cultiv: vitejiĭ se formează în războĭ. – Și furmez (sec. 18) și formŭĭesc (Dos.). verb tranzitivformez
pro forma, locuțiune latină: pentru formă, ca simplă formalitate: a face o cerere pro forma. verb tranzitivproforma
format adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | format | formatul | formată | formata |
plural | formați | formații | formate | formatele | |
genitiv-dativ | singular | format | formatului | formate | formatei |
plural | formați | formaților | formate | formatelor |
format adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | format | formatul |
plural | formaturi | formaturile | |
genitiv-dativ | singular | format | formatului |
plural | formaturi | formaturilor |