formare definitie

FORMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) forma și rezultatul ei; formaj; formație. [< forma]. substantiv femininformare

FORMÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) forma; formaj; formație (1); pregătire, instruire, educare. 2. confecțio-nare și montare a unei forme de turnătorie. ◊ procedeu de fabricare prin vulcanizare a matrițelor unor obiecte de cauciuc. 3. turnare și deshidratare a pastei fibroase pentru obținerea unei benzi sau foi de hârtie. 4. operația de a da unei piese de îmbrăcăminte sau de încălțăminte forma potrivită. (< forma) substantiv femininformare

formáre s. f., g.-d. art. formắrii; pl. formắri substantiv femininformare

FORMÁRE, formări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) forma și rezultatul ei; formație (1). ♦ Pregătire, instruire, educare; creare. 2. Operație de confecționare și de asamblare a părților constitutive și a miezurilor care alcătuiesc o formă de turnătorie. – V. forma. substantiv femininformare

FORMÁRE, formări, s. f. Acțiunea de a (se) forma și rezultatul ei. 1. Alcătuire, constituire. Una din sarcinile centrale ale muncii de agitație la sate este lupta pentru consolidarea economico-organizatorică a gospodăriilor agricole colective și a întovărășirilor agricole existente și pentru formarea de noi gospodării agricole colective și întovărășiri. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 35. 2. Pregătire, instruire, educare. Organizațiile sportive trebuie să ducă o muncă permanentă de formare a unui tineret sănătos din punct de vedere fizic și moral, apt de a întări și apăra Republica Populară Romînă. REZ. HOT. I 175. 3. Creare, naștere. Formarea rocilor sedimentare este un proces îndelungat. 4. Confecționarea și montarea formelor de turnătorie. substantiv femininformare

formá (a ~) vb., ind. prez. 3 formeáză verb tranzitivforma

FORMÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) face, a lua ființă. ♦ A (se) constitui, a (se) organiza. ♦ tr. A alcătui, a confecționa. 2. A (se) educa, a (se) dezvolta; a crește. [< fr. former, it., lat. formare]. verb tranzitivforma

FORMÁ vb. I. tr., refl. 1. a (se) face, a lua ființă. ◊ a (se) constitui, a (se) organiza. 2. a (se) educa, a (se) dezvolta; a crește. II. tr. (despre elemente multiple) a alcătui, a compune; a reprezenta. (< fr. former, lat. formare) verb tranzitivforma

formà v. 1. a da ființă și formă; 2. a da o formă sau figură: a forma litere, sunete; 3. a institui, a stabili: a forma o societate; 4. a produce, a constitui: ploaia a format un torent; 5. a concepe, a imagina: a forma un proiect; 6. a cultiva prin instrucțiune, prin educațiune: a forma inima copiilor; 7. a lua, a căpăta o formă: corpul său se formează. verb tranzitivformà

FORMÁ, formez, vb. I. Tranz. 1. A da ființă și formă unui lucru; a face. ♦ Refl. A lua ființă, a lua naștere. 2. A educa, a crește. 3. (Despre mai multe elemente) A alcătui, a compune. ♦ A constitui, a reprezenta. 4. (Tehn.) A confecționa forme de turnătorie, a îndeplini operația de formare (2). – Din fr. former, lat. formare. verb tranzitivforma

FORMÁ, formez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui, a constitui, a face. V-am citit cu admirație și mi-am format ferma convingere că trebuie să fiți un om bun. VLAHUȚĂ, O. A. 430. Cînd, în fine, au zis în fața lumii: Voim a forma de acum înainte un stat independent !, desigur nici unul dintr-înșii nu și-a putut închipui că această declarațiune este un simplu cuvînt. ODOBESCU, S. III 454. ♦ A organiza. 2. Tranz. A dezvolta. Scopul lui era să îndemne pe artiști și să formeze gustul publicului. GHICA, S. A. 80. ♦ A educa, a crește. Uniunea Tineretului Muncitor ajută partidul să educe tineretul muncitor în spirit comunist, să formeze cadrele de tehnicieni și specialiști pentru toate ramurile construcției socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 52. 3. Refl. A lua ființă, a lua naștere. Rocile sedimentare s-au format prin depunere. 4. Tranz. A confecționa forme de turnătorie. verb tranzitivforma

*forméz v. tr. (lat. formare). Daŭ formă, existență: a forma o figură, un stabiliment. Instituĭ, stabilesc: a forma o familie. Constituĭ, compun, produc: vaporiĭ formează nouriĭ [!]. Fig. Concep, imaginez: a forma un proĭect. Constituĭ: bunătatea formează fondu caracteruluĭ luĭ. Cultiv, cĭoplesc, modelez: exemplele formează caracterele. V. refl. Ĭaŭ formă, mă constituĭ, mă fac. Mă cĭoplesc, mă cultiv: vitejiĭ se formează în războĭ. – Și furmez (sec. 18) și formŭĭesc (Dos.). verb tranzitivformez

pro forma, locuțiune latină: pentru formă, ca simplă formalitate: a face o cerere pro forma. verb tranzitivproforma

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiformare

formare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	formare	formarea
nominativ-acuzativ	plural	formări	formările
genitiv-dativ	singular	formări	formării
genitiv-dativ	plural	formări	formărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z