formalitate definitie

FORMALITÁTE s.f. 1. Formă, regulă care trebuie respectată la îndeplinirea unui act pentru a-i da valabilitate. 2. Ceremonie, etichetă impusă de uzanțe, de politețe. [Cf. fr. formalité]. substantiv feminin formalitate

FORMALITÁTE s. f. 1. formă, regulă care trebuie respectată la îndeplinirea unui act pentru a-i da valabilitate. 2. ceremonie, etichetă impusă de uzanțe, de politețe. (< fr. formalité) substantiv feminin formalitate

*formalitáte f. (d. formal; fr. -ité). Procedură, forma în care trebuĭe să fie făcute actele publice ca să aĭbă validitate. Mod expres de a proceda după formule prescrise și consacrate. substantiv feminin formalitate

formalitáte s. f., g.-d. art. formalitắții; pl. formalitắți substantiv feminin formalitate

formalitate f. 1. formulă stabilită, mod ordinar de a proceda; 2. regule de etichetă. substantiv feminin formalitate

FORMALITÁTE, formalități, s. f. Condiție de formă impusă de o dispoziție legală pentru îndeplinirea și valabilitatea unui act juridic. ♦ Cerință impusă de regulile de politețe. – Din fr. formalité. substantiv feminin formalitate

FORMALITÁTE, formalități, s. f. Cerință, condiție, formă impusă de o dispoziție legală pentru îndeplinirea și valabilitatea unui act. Judecătorul alergă și, găsind toate formalitățile împlinite, dete semnalul. NEGRUZZI, S. I 40. ♦ Cerință impusă de regulile de politețe. Duțu se urcă pe genunchii necunoscutului fără prea multe forma­lități și îl supuse la un aspru interogator. C. PETRESCU, A. 293. După formalitățile de rigoare, am început să convorbim despre vreme. CARAGIALE, O. II 164. substantiv feminin formalitate

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului formalitate

formalitate   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular formalitate formalitatea
plural formalități formalitățile
genitiv-dativ singular formalități formalității
plural formalități formalităților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z