forjare definitie

FORJÁRE s.f. Acțiunea de a forja (1) [în DN] și rezultatul ei; prelucrare la forjă a metalelor. [< forja]. substantiv feminin forjare

forjáre s. f., g.-d. art. forjắrii; pl. forjắri substantiv feminin forjare

FORJÁRE, forjări, s. f. Acțiunea de a forja. Forjarea oțelului se face la cald sau la rece. substantiv feminin forjare

FORJÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal), prin deformare plastică la cald sau la rece, cu ajutorul presei și al ciocanului. 2. (Fig.) A făuri, a crea. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. forger]. verb tranzitiv forja

FORJÁ vb. tr. 1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece. 2. (fig.) a făuri, a crea. (< fr. forger) verb tranzitiv forja

forjá (a ~) vb., ind. prez. 3 forjeáză, 1 pl. forjắm; conj. prez. 3 să forjéze; ger. forjấnd verb tranzitiv forja

FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din fr. forger. verb tranzitiv forja

FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul ciocanului sau al presei. verb tranzitiv forja

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului forjare

forjare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular forjare forjarea
plural forjări forjările
genitiv-dativ singular forjări forjării
plural forjări forjărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z