Alege sensul dorit: forja -substantiv feminin forja -verb tranzitiv

forja definitie

credit rapid online ifn

*fórjă f., pl. e (fr. forge. V. fabrică). Cuptor mic de ferărie [!] portativ care se întrebuințează în armată. substantiv femininforjă

fórjă s. f., art. fórja, g.-d. art. fórjei; pl. fórje substantiv femininforjă

credit rapid online ifn

FÓRJĂ s.f. Instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării, formată dintr-o vatră, o sursă de alimentare cu aer și un suport pe care se încălzesc metalele. ♦ Atelier de fierărie. [< fr. forge]. substantiv femininforjă

FÓRJĂ s. f. 1. instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării. 2. forjărie. (< fr. forge) substantiv femininforjă

FÓRJĂ, forje, s. f. 1. Instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării lor la cald. ◊ Forjă de câmp = forjă portativă cu vatră de fontă și cu un ventilator acționat cu piciorul prin intermediul unei pedale. 2. Cantitate de metal care se încălzește o dată la forjă (1). 3. Forjărie. – Din fr. forge. substantiv femininforjă

FÓRJĂ, forje, s. f. Instalație pentru încălzitul meta­lelor în vederea forjării, formată dintr-o vatră, o sursă de alimentare cu aer pentru întreținerea focului și un su­port, la care se încălzesc metalele. V. cuptor. A trecut pe la furnal și Ștefan Pipău de la forjă. CĂLUGĂRU, O. P. 82. ◊ Forjă de cîmp = forjă portativă cu o vatră de fontă și un ventilator acționat cu piciorul. ◊ Fig. O forjă răsună-n inima lumii, Se zbuciumă fierul în clește, Dar nou și curat, ca din horbota spumii, Un neam mai frumos se ivește. BANUȘ, B. 113. substantiv femininforjă

FORJÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal), prin deformare plastică la cald sau la rece, cu ajutorul presei și al ciocanului. 2. (Fig.) A făuri, a crea. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. forger]. verb tranzitivforja

FORJÁ vb. tr. 1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece. 2. (fig.) a făuri, a crea. (< fr. forger) verb tranzitivforja

forjá (a ~) vb., ind. prez. 3 forjeáză, 1 pl. forjắm; conj. prez. 3 să forjéze; ger. forjấnd verb tranzitivforja

FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din fr. forger. verb tranzitivforja

FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul ciocanului sau al presei. verb tranzitivforja

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiforja

forja  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)forja forjare forjat forjând singular plural
forjând forjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) forjez (să)forjez forjam forjai forjasem
a II-a (tu) forjezi (să)forjezi forjai forjași forjaseși
a III-a (el, ea) forjea (să)forjai forja forjă forjase
plural I (noi) forjăm (să)forjăm forjam forjarăm forjaserăm
a II-a (voi) forjați (să)forjați forjați forjarăți forjaserăți
a III-a (ei, ele) forjea (să)forjeze forjau forja forjaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z