reduceri si promotii 2018
Definitie forjă - ce inseamna forjă - Dex Online

forjă definitie

FÓRJĂ s.f. Instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării, formată dintr-o vatră, o sursă de alimentare cu aer și un suport pe care se încălzesc metalele. ♦ Atelier de fierărie. [< fr. forge]. substantiv feminin forjă

FÓRJĂ s. f. 1. instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării. 2. forjărie. (< fr. forge) substantiv feminin forjă

*fórjă f., pl. e (fr. forge. V. fabrică). Cuptor mic de ferărie [!] portativ care se întrebuințează în armată. substantiv feminin forjă

fórjă s. f., art. fórja, g.-d. art. fórjei; pl. fórje substantiv feminin forjă

FÓRJĂ, forje, s. f. 1. Instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării lor la cald. ◊ Forjă de câmp = forjă portativă cu vatră de fontă și cu un ventilator acționat cu piciorul prin intermediul unei pedale. 2. Cantitate de metal care se încălzește o dată la forjă (1). 3. Forjărie. – Din fr. forge. substantiv feminin forjă

FÓRJĂ, forje, s. f. Instalație pentru încălzitul meta­lelor în vederea forjării, formată dintr-o vatră, o sursă de alimentare cu aer pentru întreținerea focului și un su­port, la care se încălzesc metalele. V. cuptor. A trecut pe la furnal și Ștefan Pipău de la forjă. CĂLUGĂRU, O. P. 82. ◊ Forjă de cîmp = forjă portativă cu o vatră de fontă și un ventilator acționat cu piciorul. ◊ Fig. O forjă răsună-n inima lumii, Se zbuciumă fierul în clește, Dar nou și curat, ca din horbota spumii, Un neam mai frumos se ivește. BANUȘ, B. 113. substantiv feminin forjă

FORJÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal), prin deformare plastică la cald sau la rece, cu ajutorul presei și al ciocanului. 2. (Fig.) A făuri, a crea. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. forger]. verb tranzitiv forja

FORJÁ vb. tr. 1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece. 2. (fig.) a făuri, a crea. (< fr. forger) verb tranzitiv forja

forjá (a ~) vb., ind. prez. 3 forjeáză, 1 pl. forjắm; conj. prez. 3 să forjéze; ger. forjấnd verb tranzitiv forja

FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din fr. forger. verb tranzitiv forja

FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul ciocanului sau al presei. verb tranzitiv forja

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului forjă

forjă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular forjă forja
plural forje forjele
genitiv-dativ singular forje forjei
plural forje forjelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z