forfotitór adj. m., pl. forfotitóri; f. sg. și pl. forfotitoáre adjectivforfotitor
FORFOTITÓR, -OÁRE, forfotitori, -oare, adj. Care forfotește. – Forfoti + suf. -tor. adjectivforfotitor
FORFOTITÓR, -OÁRE, forfotitori, -oare, adj. 1. Care forfotește (1). Mulțime forfotitoare. 2. Care forfotește (2), clocotitor. (Fig.) Forfotitoarea mare alunecă-n apus, Corăbiile serii trec de tăceri împinse. LESNEA, I 103. adjectivforfotitor
forfotitor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | forfotitor | forfotitorul | forfotitoare | forfotitoarea |
plural | forfotitori | forfotitorii | forfotitoare | forfotitoarele | |
genitiv-dativ | singular | forfotitor | forfotitorului | forfotitoare | forfotitoarei |
plural | forfotitori | forfotitorilor | forfotitoare | forfotitoarelor |