FOREHAND s.n. (op. backhand) Lovitură a mingii la tenis executată în așa fel încât mâna care ține racheta are palma îndreptată în afară, nu spre corp. [Pron. forhénd, pl. -duri, var. forhend s.n. / < engl. forehand]. substantiv neutruforehand
FÓREHAND, forehanduri, s. n. Lovitură executată cu partea exterioară a rachetei sau a paletei de tenis. [Var.: fórhend s. n. – Pr. forhend] – Cuv. engl. substantiv neutruforehand
forehand substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | forehand | forehandul |
plural | forehanduri | forehandurile | |
genitiv-dativ | singular | forehand | forehandului |
plural | forehanduri | forehandurilor |