FONOTÍP s. n. aparat care transformă sunetele în semne grafice. (< engl. phonotype) substantiv neutrufonotip
fonotip substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fonotip | fonotipul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | fonotip | fonotipului |
plural | — | — |