fonologie definitie

FONOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază sunetele vorbite din punctul de vedere al structurii lor sonore și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă. 2. Disciplină lingvistică având ca subiect fonemele. [Gen. -iei. / < fr. phonologie]. substantiv femininfonologie

FONOLOGÍE s. f. ramură a foneticii care studiază fonemele din punctul de vedere al structurii sonore și al funcției lor lingvistice; fonetică funcțională. (< fr. phonologie) substantiv femininfonologie

*fonologíe f. (vgr. phoné, voce, și -logie). Rar. Fonetică. substantiv femininfonologie

fonologíe s. f., art. fonología, g.-d. fonologíi, art. fonologíei substantiv femininfonologie

FONOLOGÍE s. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcționale, stabilind sistemele de foneme ale unui idiom și caracterul diferitelor variante; fonetică funcțională. ♦ (Înv.) Fonetică. – Din fr. phonologie. substantiv femininfonologie

FONOLOGÍE s. f. Ramură a foneticii care se ocupă cu studiul sunetelor vorbite, din punctul de vedere al funcțiunii pe care o îndeplinesc în limbă. Fonologia ne ajută să lămurim problema notării prin scris a sunetelor vorbite. ROSETTI, S. L. 75. substantiv femininfonologie