FONOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fonologie. [< fr. phonologue]. substantiv masculin și femininfonolog
FONOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în fonologie. (< fr. phonologue) substantiv masculin și femininfonolog
FONOLÓG, -OÁGĂ, fonologi, -oage, s. m. și f. Persoană specializată în fonologie. – Fr. phonologue (< gr.). substantiv masculin și femininfonolog
fonológ s. m., pl. fonológi substantiv masculin și femininfonolog
FONOLÓG, -Ă, fonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană specializată în fonologie. – Din fr. phonologue. substantiv masculin și femininfonolog
FONOLÓG, -OÁGÂ, fonologi, -oage, s. m. și f. Persoană specializată în fonologie. substantiv masculin și femininfonolog
fonológă (rar) s. f., g.-d. art. fonológei; pl. fonológe substantiv masculin și femininfonologă
fonolog substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | fonolog | fonologul | fonologă | fonologa |
plural | fonologi | fonologii | fonologe | fonologele | |
genitiv-dativ | singular | fonolog | fonologului | fonologe | fonologei |
plural | fonologi | fonologilor | fonologe | fonologelor |