FONOLÍT s.n. Rocă efuzivă folosită ca fondant în ceramică. [< fr. phonolite]. substantiv neutrufonolit
FONOLÍT s. n. rocă microlitică efuzivă care la lovire se desface în plăci subțiri, producând un sunet caracteristic. (< fr. phonolithe) substantiv neutrufonolit
fonolít s. n. substantiv neutrufonolit
fonolit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fonolit | fonolitul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | fonolit | fonolitului |
plural | — | — |