fonic definitie

credit rapid online ifn

FÓNIC, -Ă adj. 1. Format din sunete, privitor la sunete. 2. Sonor. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sonor”, „de sunet”, „de vorbire”, cu ajutorul căruia se formează adjective. [< fr. phonique, it. fonico, cf. gr. phonos]. adjectivfonic

FÓNIC, -Ă adj. 1. format din sunete, referitor la sunete. 2. (despre consoane) care se pronunță cu vibrarea coardelor vocale; sonor. (< fr. phonique) adjectivfonic

credit rapid online ifn

*fónic, -ă adj. (d. vgr. phoné, voce, după eŭfonic). Acustic. Relativ la sunete, fonetic. V. sonic. adjectivfonic

fónic adj. m., pl. fónici; f. fónică, pl. fónice adjectivfonic

FÓNIC, -Ă, fonici, -ce, adj. 1. Constituit din sunete; privitor la sunete. 2. (Despre consoane) Care se pronunță cu vibrarea coardelor vocale; sonor. – Din fr. phonique. adjectivfonic

FÓNIC, -Ă, fonici, -e, adj. (Fon.) 1. Constituit din sunete, referitor la sunete. 2. Sonor. Consoană fonică. adjectivfonic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifonic

fonic  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fonic fonicul fonică fonica
plural fonici fonicii fonice fonicele
genitiv-dativ singular fonic fonicului fonice fonicei
plural fonici fonicilor fonice fonicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z