reduceri si promotii 2018
Definitie fonem - ce inseamna fonem - Dex Online

fonem definitie

FONÉM s.n. (Lingv.) Cea mai mică unitate fonică a limbii care are funcția de a deosebi învelișul sonor al cuvintelor și al morfemelor. [Pl. -me, -muri. / < fr. phonème, cf. gr. phonema]. substantiv neutru fonem

FONÉM s. n. cea mai mică unitate fonică sau sonoră a unei limbi, având funcția de a alcătui și de a deosebi între ele cuvinte sau forme gramaticale ale unuia și aceluiași cuvânt. (< fr. phonème) substantiv neutru fonem

foném s. n., pl. fonéme substantiv neutru fonem

FONÉM, foneme, s. n. Cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcțiunea de a diferenția cuvintele între ele, precum și formele gramaticale ale aceluiași cuvânt. ♦ (În trecut) Sunet. – Din fr. phonème. substantiv neutru fonem

FONÉM, foneme, s. n. Cea mai mică unitate fonică a limbii, avînd funcțiunea de a diferenția învelișul sonor al cuvintelor și al morfemelor. Fonemul trebuie privit ca o unitate istorică, în evoluție și dezvoltare. MACREA, F. 30. Limba romînă nu face deosebire între foneme după cantita­tea lor, adică după durata rostirii lor. IORDAN, L. R. 153. substantiv neutru fonem

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului fonem

fonem   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fonem fonemul
plural foneme fonemurile
genitiv-dativ singular fonem fonemului
plural fonemuri fonemelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z