fonator definitie
- Vezi aici mai multe rime fonator
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu fo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu fon
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu or
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu tor
FONATÓR, -OÁRE adj. Care produce sunetele vorbirii. ◊ Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. [< fr. phonateur]. adjectivfonator
FONATÓR, -OÁRE adj. care produce sunetele vorbirii. ♦ organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr. phonateur) adjectivfonator
fonatór adj. m., f. fonatoáre; pl. f. fonatoáre adjectivfonator
FONATÓR, fonatoare, adj. (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur. adjectivfonator
FONATÓR, -OÁRE, fonatori, -oare, adj. Care produce sunetele vorbirii. Aparat fonator. ▭ În cazul strîmtării canalului vorbitor, se produce un zgomot de frecare, deoarece curentul fonator trece prin constricțiunea formată și se freacă de pereții acesteia. GRAM. ROM. I 65. adjectivfonator
FONATOÁRE adj. f. v. fonator. adjectivfonatoare
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifonator
| fonator adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | fonator | fonatorul | fonatoare | fonatoarea |
| plural | fonatori | fonatorii | fonatoare | fonatoarele | |
| genitiv-dativ | singular | fonator | fonatorului | fonatoare | fonatoarei |
| plural | fonatori | fonatorilor | fonatoare | fonatoarelor | |