fonator definitie

credit rapid online ifn

FONATÓR, -OÁRE adj. Care produce sunetele vorbirii. ◊ Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. [< fr. phonateur]. adjectivfonator

FONATÓR, -OÁRE adj. care produce sunetele vorbirii. ♦ organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr. phonateur) adjectivfonator

credit rapid online ifn

fonatór adj. m., f. fonatoáre; pl. f. fonatoáre adjectivfonator

FONATÓR, fonatoare, adj. (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur. adjectivfonator

FONATÓR, -OÁRE, fonatori, -oare, adj. Care produce sunetele vorbirii. Aparat fonator.În cazul strîmtării canalului vorbitor, se produce un zgomot de frecare, deoarece curentul fonator trece prin constricțiunea formată și se freacă de pereții acesteia. GRAM. ROM. I 65. adjectivfonator

FONATOÁRE adj. f. v. fonator. adjectivfonatoare

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifonator

fonator  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fonator fonatorul fonatoare fonatoarea
plural fonatori fonatorii fonatoare fonatoarele
genitiv-dativ singular fonator fonatorului fonatoare fonatoarei
plural fonatori fonatorilor fonatoare fonatoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z