folositor definitie

feritór, -oáre s. Vechĭ. Protector. – Și folositor. adjectivferitor

folositór, -oáre adj. Util, profitabil, avantajos. Adv. Cu folos: a cheltui folositor. Vechĭ. S. m. Feritor, protector. adjectivfolositor

folositór adj. m., pl. folositóri; f. sg. și pl. folositoáre adjectivfolositor

folositor a. care folosește la ceva. adjectivfolositor

FOLOSITÓR, -OÁRE, folositori, -oare, adj. Care aduce folos, care este de folos, care servește unui scop (bun); util. – Folosi + suf. -tor. adjectivfolositor

FOLOSITÓR, -OÁRE, folositori, -oare, adj. Care aduce folos, care este de folos, care servește în vederea unui scop (bun); util. Lucrare folositoare. Substanță folositoare. ▭ Dacă ce-am găsit în laborator e just, atunci trebuie să fie și folositor. BARANGA, I. 195. ◊ (Adverbial) Dar parcă tot mai folositor ar fi pentru țară, dacă moșiile ar ajunge în mîinile țăranilor. REBREANU, R. I 88. adjectivfolositor