folosire definitie

top banci online cont euro

folosíre s. f., g.-d. art. folosírii; pl. folosíri substantiv femininfolosire

FOLOSÍRE, folosiri, s. f. Acțiunea de a (se) folosi și rezultatul ei; întrebuințare. – V. folosi. substantiv femininfolosire

top banci online cont euro

FOLOSÍRE, folosiri, s. f. Acțiunea de a folosi; între­buințare. Engels arată că libertatea se obține nu prin indepen­dența față de legile naturii, ci prin cunoașterea acestor legi și prin folosirea lor conștientă în interesul societății. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 2/4. substantiv femininfolosire

folosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. folosésc, imperf. 3 sg. foloseá; conj. prez. 3 să foloseáscă verb tranzitivfolosi

folosì v. 1. a trage un folos; 2. a fi folositor. verb tranzitivfolosì

FOLOSÍ, folosesc, vb. IV. 1. Tranz. A face uz (de ceva); a utiliza, a întrebuința. ◊ Refl. (Urmat de o determinare introdusă prin prep. „de”) Mă folosesc de dicționar. 2. Intranz. (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta (cuiva); a servi. 3. Refl. A avea, a trage folos (din ceva); a profita (de ceva). – Din folos. verb tranzitivfolosi

FOLOSÍ, folosesc, vb. IV. 1. Tranz. A întrebuința, a utiliza, a face uz (de ceva). Se vede afară, între crestele mun­ților, cum oamenii, la rîndul lor au folosit, pentru a se adă­posti, cele mai strîmte și încurcate văi, cele mai neașteptate văgăuni. BOGZA, Ț. 13. ◊ Refl. (Urmat de o determinare introdusă prin prep. « de ») Mă folosesc de dicționar.Ortografiile etimologiste corespundeau... intereselor și preferințelor clasei stăpînitoare din trecut care, atunci cînd nu vorbea în limbi străine, se folosea de un jargon al ei, iar în scris întrebuința forme cît mai complicate și mai greu accesibile maselor. L. ROM. 1953, nr. 2, 7. 2. Intranz. (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta; a servi. De mi-i duce ca vîntul, tu mi-i folosi. CREANGĂ, P. 197. Formulele costelive ale mecanicii sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte intere­sante, care pot să placă și să folosească oricărui cititor. ODOBESCU, S. III 11. Da bine, măi, la ce-a să-ți folosească ție un cui în părete ? ALECSANDRI, T. I 320 ◊ (Fără com­plement indirect în dativ) Orice lucru bun folosește.Tranz. (Neobișnuit, cu privire la persoane) Pe bolnav aceste băi nu îl folosesc. NEGRUZZI, S. II 255. 3. Refl. (Urmat de o determinare introdusă prin prep. « de », « de la », « din ») A avea, a trage folos; a profita. Caii, folosindu-se de îngîndurarea lui moș Gavril, mergeau încet, la pas. MIRONESCU, S. A. 135. Cel dintîi era mai pozitiv și a știut să se folosească de șederea mea la țară. BOLINTINEANU, O. 394. verb tranzitivfolosi

folosésc v. intr. (d. folos). Aduc folos, îs folositor: leneșu nu folosește nimănuĭ. Cîștig, profit, mă aleg cu, scot un folos: n´am folosit nimica ocolind. V. refl. Utilizez, întrebuințez: la arat ne folosim de plug. Maĭ rar. Profit: nu m´am folosit cu nimica. – Fals v. tr. (după germ. benutzen în Trans. și Buc.). Folosesc o carte, o întrebuințez, o utilizez, mă folosesc de ĭa [!]. – În Ps. Ș. și fălos-. verb tranzitivfolosesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifolosire

folosire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular folosire folosirea
plural folosiri folosirile
genitiv-dativ singular folosiri folosirii
plural folosiri folosirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z