reduceri si promotii 2018
Definitie folosință - ce inseamna folosință - Dex Online

folosință definitie

folosínță f., pl. e. Folos. Uzufruct. substantiv feminin folosință

folosínță s. f., g.-d. art. folosínței; pl. folosínțe substantiv feminin folosință

folosință f. întrebuințarea și posesiunea unui lucru: dreptul de folosință asupra averii copiilor. substantiv feminin folosință

FOLOSÍNȚĂ, folosințe, s. f. 1. Dreptul de a folosi un bun. 2. (Înv.) Folos. – Folosi + suf. -ință. substantiv feminin folosință

FOLOSÍNȚĂ, folosințe, s. f. 1. (Mai ales în legătură cu verbele « a avea », « a da », « a primi », « a lua » etc. și prece­dat totdeauna de « în ») Dreptul de a folosi un bun. Gospodăriei agricole colective i s-au repartizat 92 hectare teren arabil, care au fost date gospodăriei în folosință veșnică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2832. 2. (Învechit) Folos. Grija și trebile... Ce aproapelui și nouă nu sînt de folosință. NEGRUZZI, S. II 232. substantiv feminin folosință

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului folosință

folosință   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular folosință folosința
plural folosințe folosințele
genitiv-dativ singular folosințe folosinței
plural folosințe folosințelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z