FOLKLÓR s.n. v. folclor. substantiv neutrufolklor
*folklór n., pl. urĭ (engl. folk-lore, d. folk, popor, și lore, știință). Știința poporuluĭ (tradițiunĭ, poveștĭ, cîntece, credințe, costume ș. a.): folkloru Scandinaviiĭ e foarte bogat. substantiv neutrufolklor
folklor n. 1. literatură populară, scrisă sau nescrisă; 2. arta de a culege și coordina tradițiunile populare. V. literatură. substantiv neutrufolklor
folklor substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | folklor | folklorul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | folklor | folklorului |
plural | — | — |