fojgăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fojgăiésc, imperf. 3 sg. fojgăiá; conj. prez. 3 să fojgăiáscă verbfojgăi
FOJGĂÍ, fojgăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre vietăți care se găsesc în mare număr pe un spațiu mic și se mișcă neîncetat) A foi2, a mișuna (cu zgomot). [Var.: foșcăí vb. IV] – Cf. foșăi. verbfojgăi
FOJGĂÍ, fojgăiesc, vb. IV. Intranz. (Mold., Bucov.) A forfoti, a foi, a mișuna, a roi; a fîșîi, a foșni. Apărie pe jos, gunoi și gîndaci fojgăind în toate părțile. CREANGĂ, A. 134. Prin codri și pustietăți... în care fojgăiau bălauri, aspide veninoase. CREANGĂ, P. 94. – Variantă: foșcăí vb. IV. verbfojgăi
fojgăĭésc v. intr. (var. din ung. pezsgeni, a fojgăi, și rudă cu foșnesc. V. poșidic). Nord. Foĭesc, mișun, forfotesc: fojgăĭaŭ șerpiĭ pin [!] fîn, fojgăĭaŭ Hárhariĭ pin tîrg. – Și fojgăluĭesc (Suc.). verbfojgăĭesc
fojgăi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)fojgăi | fojgăire | fojgăit | fojgăind | singular | plural | ||
fojgăind | fojgăiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | fojgăiesc | (să)fojgăiesc | fojgăiam | fojgăii | fojgăisem | |
a II-a (tu) | fojgăiești | (să)fojgăiești | fojgăiai | fojgăiși | fojgăiseși | ||
a III-a (el, ea) | fojgăiește | (să)fojgăiai | fojgăia | fojgăi | fojgăise | ||
plural | I (noi) | fojgăim | (să)fojgăim | fojgăiam | fojgăirăm | fojgăiserăm | |
a II-a (voi) | fojgăiți | (să)fojgăiți | fojgăiați | fojgăirăți | fojgăiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | fojgăiesc | (să)fojgăiască | fojgăiau | fojgăiră | fojgăiseră |