FOCALIZÁ vb. I. tr. A supune acțiunii de focalizare; a face să treacă printr-un singur punct toate razele unui fascicul. [Cf. fr. focaliser]. adjectivfocaliza
FOCALIZÁ vb. I. tr. A supune acțiunii de focalizare; a face să treacă printr-un singur punct toate razele unui fascicul. [Cf. fr. focaliser]. verb tranzitivfocaliza
FOCALIZÁ vb. tr. 1. a supune acțiunii de focalizare; a face să treacă printr-un singur punct toate razele unui fascicul. 2. a concentra elemente diverse. (< fr. focaliser) verb tranzitivfocaliza
focalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 focalizeáză verb tranzitivfocaliza
FOCALIZÁ, focalizez, vb. I. Tranz. A face să treacă printr-un singur punct toate razele unui fascicul. – Din fr. focaliser. verb tranzitivfocaliza
| focalizat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | focalizat | focalizatul | focalizată | focalizata |
| plural | focalizați | focalizații | focalizate | focalizatele | |
| genitiv-dativ | singular | focalizat | focalizatului | focalizate | focalizatei |
| plural | focalizați | focalizaților | focalizate | focalizatelor | |