foamete f. lipsă totală de proviziuni, într’o țară. [Derivațiune din foame sub influența analogică a finalei din secetă]. substantiv femininfoamete
FOÁMETE s. f. Lipsă mare, generală și prelungită de hrană. – Cf. foame. substantiv femininfoamete
FOÁMETE s. f. Lipsă mare, generală și prelungită de produse alimentare. Foamete mare era în sat, s-a îngălbenit de necaz codrul și omul. CAMILAR, TEM. 58. Lipsa și foametea i se înfățoșează. NEGRUZZI, S. I 300. ◊ (Personificat) Pesemne c-aista-i Flămînzilă, foametea, sac fără fund sau cine mai știe ce pricopsală a fi. CREANGĂ, P. 241. substantiv femininfoamete
foamete substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | foamete | foametea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | foamete | foametei |
plural | — | — |