FOAIÉR s.n. Sală a unui teatru unde spectatorii pot ieși să petreacă pauzele dintre acte. [Pron. foa-ier, pl. -re, -ruri. / < fr. foyer]. substantiv neutrufoaier
FOAIÉR s. n. 1. sală a unui teatru unde se reunesc actorii. 2. încăpere destinată spectatorilor în pauzele dintre acte. (< fr. foyer) substantiv neutrufoaier
*foaĭér n., pl. e (fr. foyer, vatră, focar, d. lat. *focarium, d. focus, vatră. Românescu focar e tradus după foyer, care n´a plăcut fizicilor [!]. Ar trebui să se zică și la teatru focar saŭ vatră îld. foaĭer, după cum fr. foyer înseamnă și „focar, vatră” și „foaĭer”). Loc în teatru unde se adună actoriĭ, autoriĭ și cîți-va alțiĭ. Salonu în care se adună publicu între acte. substantiv neutrufoaĭer
foaiér (foa-ier) s. n., pl. foaiére substantiv neutrufoaier
foaier n. sală într´un teatru unde se adună între acte spectatorii sau actorii (= fr. foyer). substantiv neutrufoaier
FOAIÉR, foaiere, s. n. Încăpere a unui teatru, în afara sălii de spectacol, destinată recreerii spectatorilor în timpul pauzelor dintre acte. [Pr.: foa-ier] – Din fr. foyer. substantiv neutrufoaier
FOAIÉR, foaiere, s. n. Sală a unui teatru, în care spectatorii își pot petrece timpul în pauzele dintre acte. Parterul se scursese, în negru, alb și culori țipătoare de uniforme, către foaier. DUMITRIU, N. 142. La Operă, era în foaier o mare bancă de faraon. CAMIL PETRESCU, T. II 281. substantiv neutrufoaier
foaier substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | foaier | foaierul |
plural | foaieruri | foaierele | |
genitiv-dativ | singular | foaier | foaierului |
plural | foaieruri | foaierurilor |