flămânzi definitie

credit rapid online ifn

FLAMÁND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Flandra. ◊ (s. f.) grai al limbii olandeze vorbit în nordul Belgiei. (< fr. flamand) adjectivflamand

*flamánd, -ă s. și adj. Din Flandra; Olandez din Belgia. adjectivflamand

credit rapid online ifn

flamand a. din Flandra: dialect flamand. ║ m. locuitor de acolo. adjectivflamand

FLAMÁND2, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei. adjectivflamand

flamánd adj. m., s. m., pl. flamánzi; adj. f., s. f. flamándă, pl. flamánde adjectivflamand

FLAMÁND, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Flandrei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Flandrei sau flamanzilor (1), privitor la Flandra ori la flamanzi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de flamanzi (1). – Din fr. flamand. adjectivflamand

FLAMÁND1, -Ă, flamanzi, -de, adj. Din Flandra, care aparține Flandrei sau populației ei. Limbă flamandă.Rubens, cel mai mare pictor al școalei flamande. ODOBESCU, S. III 124. adjectivflamand

flămấnd adj. m., pl. flămấnzi; f. flămấndă, pl. flămấnde adjectivflămând

flămând a. 1. care sufere de foame; 2. fig. lacom. [Cf. lat. FAMULENTUS]. adjectivflămând

flămấnd (flămấndă), adj. Care simte senzația de foame, înfometat. – Mr. flămunt, megl. flămund, istr. flămănt.Lat. famelicus, cu l propagat (*flamelicus) sau expresiv, cf. 3415 și ulterior disimulat *flamen(i)cus; consoana finală ca în stîng.Der. flămînjós, adj. (flămând); flămânjúne, s. f. (foame); flămânzáre, s. f. (Trans., deșert, parte a corpului unui animal); flămânzénie, s. f. (starea unei persoane care postește); flămânzí, vb. (a-i fi foame; a provoca foamea); flămânzícă, s. f. (plantă, Drama nemorosa); flămânzílă, s. m. (poreclă dată persoanelor veșnic flămânde). – [3419] adjectivflămând

flămî́nd, -ă adj. (lat. *famulentus [d. famis, foame], de unde s´a făcut *flamuentus, *flămuînd, apoĭ flămînd; it. famulento). Căruĭa ĭ-e foame. Fig. Doritor: flămînd de glorie. – Vechĭ și flo-. adjectivflămînd

FLĂMẤND, -Ă, flămânzi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care simte senzația de foame, căruia îi este foame; înfometat, famelic. – Et. nec. adjectivflămând

FLĂMÎ́ND, -Ă, flămînzi, -de, adj. (În opoziție cu sătul) Care simte senzația de foame, căruia îi e foame. Își aduse aminte că feciorul îi vine de pe drum lung, că-i trudit și mai ales flămînd. SADOVEANU, B. 57. Flămînd și gol, făr-adăpost. COȘBUC, P. I 207. Lupului îi scăpărau ochii și-i sfîrîia gîtlejul de flămînd ce era. CREANGĂ, P. 23. ◊ Fig. Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămînzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pămîntul. EMINESCU, O. I 88. ◊ (Substantivat) Sătulul nu crede flămîndului. Flămîndului pîinea-i e în gînd. adjectivflămînd

Flămânda f. 1. sat și schit în jud. Argeș; 2. sat în jud. Vâlcea. adjectivflămânda

flămând ca un lup expr. a fi foarte flămând. adjectivflămândcaunlup

a fi mai flămând cu ochii decât cu burta expr. a fi dornic de cunoaștere / de învățătură. adjectivafimaiflămândcuochiidecâtcuburta

flămânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flămânzésc, imperf. 3 sg. flămânzeá; conj. prez. 3 să flămânzeáscă verb tranzitivflămânzi

flămânzì v. a-i fi foame. verb tranzitivflămânzì

FLĂMÂNZÍ, flămânzesc, vb. IV. Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A ține pe cineva nemâncat. – Din flămând. verb tranzitivflămânzi

FLĂMÎNZÍ, flămînzesc, vb. IV. Intranz. A i se face (cuiva) foame, a deveni flămînd; a suferi de foame, a răbda de foame. Mergînd pe drum, au flămînzit grozav, încît nu mai știa ce să facă. Îi chiorăia mațele cumplit ! SBIERA, P. 210. Mănînci pînă a nu fi flămînzit; bei pînă a nu fi însetoșat. ISPIRESCU, U. 25. Cîinele cînd flămînzește, Tot la oase-n vis gîndește.Tranz. (În opo­ziție cu a sătura) A face pe cineva să-i fie foame, a-l ține nemîncat, flămînd. verb tranzitivflămînzi

flămînzésc v. intr. Devin flămînd, mi se face foame. V. tr. (și înflămînzesc). Reduc la foame, la foamete. verb tranzitivflămînzesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiflămânzi

flămânzi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)flămânzi flămânzire flămânzit flămânzind singular plural
flămânzind flămânziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) flămânzesc (să)flămânzesc flămânzeam flămânzii flămânzisem
a II-a (tu) flămânzești (să)flămânzești flămânzeai flămânziși flămânziseși
a III-a (el, ea) flămânzește (să)flămânzeai flămânzea flămânzi flămânzise
plural I (noi) flămânzim (să)flămânzim flămânzeam flămânzirăm flămânziserăm
a II-a (voi) flămânziți (să)flămânziți flămânzeați flămânzirăți flămânziserăți
a III-a (ei, ele) flămânzesc (să)flămânzească flămânzeau flămânzi flămânziseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z