FLĂCĂÚȘ, flăcăuși, s. m. (Rar) Flăcăiaș. – Flăcău + suf. -uș. substantiv masculinflăcăuș
FLĂCĂÚȘ, flăcăuși, s. m. (Neobișnuit) Flăcăiaș. Eu eram flăcăuș cînd s-a însurat badea Neculai. SADOVEANU, O. V 476. substantiv masculinflăcăuș
flăcăuș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | flăcăuș | flăcăușul |
plural | flăcăuși | flăcăușii | |
genitiv-dativ | singular | flăcăuș | flăcăușului |
plural | flăcăuși | flăcăușilor |