flăcăíme f. Totalitatea flăcăilor. substantiv femininflăcăime
FLĂCĂÍME s. f. (Rar) Mulțime de flăcăi. – Flăcău + suf. -ime. substantiv femininflăcăime
FLĂCĂÍME s. f. Mulțime de flăcăi. În mijlocul flăcăimii, i-a strigat ca să-i meargă la urechi și la inimă. DELAVRANCEA, S. 13. substantiv femininflăcăime
flăcăime | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | flăcăime | flăcăimea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | flăcăimi | flăcăimii |
plural | — | — |