fluviu definitie

FLÚVIU s. n. 1. apă curgătoare cu debit mare, care se varsă în mare sau în ocean. 2. (fig.) șuvoi; potop; revărsare. (< lat. fluvius) substantiv neutrufluviu

flúviu (flúvii), s. m. – Apă curgătoare mare. Lat. fluvius (sec. XIX). – Der. fluvial, adj. (fluvial), din fr. substantiv neutrufluviu

*flúviŭ n. (lat. fluvius, d. fluere, a curge). Mare rîŭ care se varsă în mare (ca Dunărea, Nilu ș. a.). substantiv neutrufluviŭ

flúviu [viu pron. viu] s. n., art. flúviul; pl. flúvii, art. flúviile (-vi-i-) substantiv neutrufluviu

fluviu n. mare curs de apă care se varsă în mare. substantiv neutrufluviu

FLÚVIU s.n. Apă curgătoare cu debit mare care se varsă în mare sau în ocean. ♦ (Fig.) Șuvoi; potop; debit mare de curgere, revărsare. [Pron. -viu, pl. -vii. / < lat. fluvius]. substantiv neutrufluviu

FLÚVIU, fluvii, s. n. Apă curgătoare mare, care se varsă în mări sau în oceane. ♦ Fig. Șuvoi; debit mare. – Din lat. fluvius. substantiv neutrufluviu

FLÚVIU, fluvii, s. n. Apă curgătoare care se varsă în mare. Cînd am văzut lucind orbitor în zare brîul lat și alb al unui fluviu, am știut că e Volga. STANCU, U.R.S.S. 180. ◊ F i g. Simt de-acum fiorii magici de-aripări, de fremătări, Și un fluviu prin artere de suave îmbătări. MACEDONSKI, O. I 275. ♦ F i g. Cantitate mare dintr-un lichid care curge; șuvoi. Mi-ar fi plăcut să fiu acolo, lingă fluviul de fontă fierbinte. BARANGA, I. 160. – Pronunțat: -viu. substantiv neutrufluviu

Hoang-Ho n. sau Fluviul-Galben, mare fluviu în China, izvorește din Tibet și se varsă în golful Pecili: 3760 km. substantiv neutruhoangho

Amazone (Fluviul) f. pl. numit (în cursul său superior) și Marinion, cel mai mare fluviu din lume, în America meridională, izvorește din Cordilierii Anzilor și se varsă în Oceanul Atlantic: 6420 km. [Numele său provine de acolo că primii navigatori întâlniră pe ambele maluri ale fluviului, femei răsboinice asemenea Amazoanelor]. substantiv neutruamazone