fluturel definitie

credit rapid online ifn

fluturél m., pl. eĭ. Fluture mic. substantiv masculinfluturel

fluturél s. m., pl. fluturéi, art. fluturéii substantiv masculinfluturel

credit rapid online ifn

FLUTURÉL, fluturei, s. m. 1. Fluturaș (1). 2. (La pl.) Plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata).Fluture + suf. -el. substantiv masculinfluturel

FLUTURÉL, fluturei, s. m. Fluturaș (1). Pînă și flutureii umblau tot doi cîte doi. ISPIRESCU, L. 133. Zbor prin frunze fluturei. BELDICEANU, P. 56. Unde zbor, în care rai, Flutureii de pe plai? ALECSANDRI, P. II 130. substantiv masculinfluturel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifluturel

fluturel  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fluturel fluturelul
plural fluturei flutureii
genitiv-dativ singular fluturel fluturelului
plural fluturei flutureilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z