fluor definitie

credit rapid online ifn

FLUÓR s.n. Metaloid gazos, galben-verzui, foarte activ, care face parte din grupa halogenilor. [Pron. flu-or. / < fr. fluor]. substantiv neutrufluor

FLUÓR s. n. metaloid gazos din grupa halogenilor, galben-verzui, cu miros înăbușitor, toxic, foarte activ. (< fr. fluor) substantiv neutrufluor

credit rapid online ifn

*fluór n. (lat. fluor, curgere, d. flúere, a curge). Chim. Un gaz incolor monovalent foarte subtil. Nu se găsește liber, ci numaĭ combinat cu calciu (fluorină), cu aluminiu și sodiu (criolină), cu fosfatu de calciŭ (apatită) și cu silicatu de aluminiŭ (topaz), precum și în oase și în smalțu dinților. Moissan l-a izolat la 1887. Pute și distruge toate felurile de vase. Greutatea atomică: 19. Min. Cristal divers colorat care imitează [!] petrele [!] prețioase, numit și spat de fluor. substantiv neutrufluor

fluór s. n.; simb. F substantiv neutrufluor

fluor n. corp simplu chimic, izolat în 1866 în stare de gaz ușor colorat. substantiv neutrufluor

FLUÓR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galbenă-verzuie, cu miros înăbușitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] – Din fr. fluor. substantiv neutrufluor

FLUÓR s. n. Metaloid gazos, de culoare galbenă-verzuie, foarte activ, care face parte din grupa halogenilor. Fluorul atacă sticla. substantiv neutrufluor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifluor

fluor  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fluor fluorul
plural
genitiv-dativ singular fluor fluorului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z