fluență definitie

FLUÉNT, -Ă adj. (Despre stil, vorbire) Curgător. [Pron. flu-ent. / cf. fr. fluent, lat. fluens]. adjectiv fluent

FLUÉNT, -Ă adj. 1. (despre stil, vorbire) curgător, cursiv. 2. fluid (I, 2). (< fr. fluent, lat. fluens) adjectiv fluent

fluént adj. m., pl. fluénți; f. fluéntă, pl. fluénte adjectiv fluent

FLUÉNT, -Ă, fluenți, -te, adj. (Despre vorbire, frază etc.) Curgător, cursiv; limpede. [Pr.: flu-ent] – Din fr. fluent. adjectiv fluent

FLUÉNT, -Ă, fluenți, -te, adj. (Franțuzism; despre vorbire, frază, stil) Curgător (2). adjectiv fluent

FLUÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi fluent. [Pron. flu-en-. / cf. fr. fluence]. substantiv feminin fluență

FLUÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi fluent. (< fr. fluence) substantiv feminin fluență

fluénță (flu-en-) s. f., g.-d. art. fluénței; pl. fluénțe substantiv feminin fluență

FLUÉNȚĂ, fluențe, s. f. Însușirea de a fi fluent. [Pr.: flu-en-] – Din fr. fluence. substantiv feminin fluență

FLUÉNȚĂ s. f. (Franțuzism) Însușirea de a fi fluent. substantiv feminin fluență

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului fluență

fluență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fluență fluența
plural fluențe fluențele
genitiv-dativ singular fluențe fluenței
plural fluențe fluențelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z