flúdă f., pl. e (ngr. flûda, coajă, găoace). Sec. 19. Con. 152. Văl, crep, gază, tul. substantiv femininfludă
FLÚDĂ, flude, s. f. (Înv.) Țesătură fină și transparentă, întrebuințată ca văl. – Din ngr. flúda. substantiv femininfludă
fludă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fludă | fluda |
plural | flude | fludele | |
genitiv-dativ | singular | flude | fludei |
plural | flude | fludelor |