FLUCTUÁNT, -Ă adj. Schimbător, nestatornic; nesigur; nehotărât. [Pron. -tu-ant. / cf. fr. fluctuant, lat. fluctuans]. adjectivfluctuant
FLUCTUÁNT, -Ă adj. schimbător, nestatornic; nehotărât. (< fr. fluctuant, lat. fluctuans) adjectivfluctuant
*fluctuánt, -ă adj. (lat. flúctuans, -ántis). Plutitor, care fluctuĭază, care se leagănă ca valurile. Fig. Instabil, schimbăcĭos: spirit fluctuant. Populațiune fluctuantă, care tot vine și se duce, ca pin [!] porturĭ. Datorie fluctuantă, acea parte a datoriiĭ publice care crește orĭ scade în fiecare zi. – Și flotant (fr. flottant). adjectivfluctuant
fluctuánt (-tu-ant) adj. m., pl. fluctuánți; f. fluctuántă, pl. fluctuánte adjectivfluctuant
fluctuant a. 1. care se balansează ca valurile; 2. fig. nehotărît: voință fluctuantă. adjectivfluctuant
FLUCTUÁNT, -Ă, fluctuanți, -te, adj. Care are fluctuații; schimbător, nestatornic, nesigur; nehotărât, ezitant. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. fluctuant, lat. fluctuans, -ntis. adjectivfluctuant
FLUCTUÁNT, -Ă, fluctuanți, -te, adj. Schimbător, nestatornic. V. inconsecvent. – Pronunțat: -tu-ant. adjectivfluctuant
fluctuant adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | fluctuant | fluctuantul | fluctuantă | fluctuanta |
plural | fluctuanți | fluctuanții | fluctuante | fluctuantele | |
genitiv-dativ | singular | fluctuant | fluctuantului | fluctuante | fluctuantei |
plural | fluctuanți | fluctuanților | fluctuante | fluctuantelor |