fluctua definitie

credit rapid online ifn

FLUCTUÁ vb. I. intr. A fi schimbător, nestatornic; a varia. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < lat. fluctuare]. verbfluctua

FLUCTUÁ vb. intr. a fi schimbător; a oscila, a varia. (< fr. fluctuer, lat. fluctuare) verbfluctua

credit rapid online ifn

fluctuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 fluctueáză, 1 pl. fluctuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să fluctuéze (-tu-e-); ger. fluctuấnd (-tu-ând) verbfluctua

FLUCTUÁ, pers. 3 fluctuează, vb. I. Intranz. A fi schimbător; a oscila, a varia2. [Pr.: -tu-a] – Din fr. fluctuer, lat. fluctuare. verbfluctua

FLUCTUÁ, fluctuez, vb. I. I n t r a n z. (De obicei la pers. 3) A fi schimbător, a oscila, a varia. – Pronunțat: -tu-a. verbfluctua

*fluctuéz v. intr. (lat. fluctuare, d. fluctus, val, undă. V. flotă, flux, flutur). Îs agitat, mă mișc ca valurile. Fig. Oscilez, șovăĭesc, nu-s stabil: a fluctua în ideĭ. verbfluctuez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluifluctua

fluctua  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)fluctua fluctuare fluctuat fluctuând singular plural
fluctuând fluctuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fluctuez (să)fluctuez fluctuam fluctuai fluctuasem
a II-a (tu) fluctuezi (să)fluctuezi fluctuai fluctuași fluctuaseși
a III-a (el, ea) fluctuea (să)fluctuai fluctua fluctuă fluctuase
plural I (noi) fluctuăm (să)fluctuăm fluctuam fluctuarăm fluctuaserăm
a II-a (voi) fluctuați (să)fluctuați fluctuați fluctuarăți fluctuaserăți
a III-a (ei, ele) fluctuea (să)fluctueze fluctuau fluctua fluctuaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z