floricea definitie

floriceá/floricícă s. f., g.-d. art. floricélei; pl. floricéle, art. floricélele substantiv feminin floricea

FLORICEÁ, -ÍCĂ, floricele, s. f. 1. Diminutiv al lui floare (I 1); florișoară. 2. (La pl.; și în sintagmele floricele boabe sau floricele de porumb) Boabe de porumb prăjite, umflate și crăpate, care seamănă cu niște flori mici albe; cocoșei, cocoși. – Floare + suf. -icea, -icică. substantiv feminin floricea

FLORICEÁ, -ÍCĂ, floricele, s. f. 1. Diminutiv al lui floare (I). Fetele alergau de colo-colo, potrivindu-și din cînd în cînd floricelele de pe cap. BUJOR, S. 96. Floricelele ce se ascundeau prin desișurile crîngurilor. ISPIRESCU, L. 58. Floricica, sus, de pe stîncă, Zîmbește vesel, la cer privind. ALECSANDRI, O. 122. Flori­cică, floricea, Mîndră, mîndruleana mea... Ochii tăi și toate-mi plac, Sprîncenele moarte-mi fac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 23. ◊ F i g. Bucuria jucătorilor izbucnea în frînturi de strigături, în floricele de pași ritmați. REBREANU, R. I 128. 2. (De obicei la pl.; uneori în forma floricele-boabe sau floricele-de-porumb) Boabe de porumb prăjite, care seamănă cu niște flori mici albe; cocoșei. Vi se cumpără floricele să ronțăiți, mîndri. PAS, Z. I 20. Se duse de-și cumpără nițele floricele-boabe. ISPIRESCU, L. 251. [Copii] îndopîndu-se cu... alune prăjite și floricele-de-porumb. FILIMON, C. 147. substantiv feminin floricea

floricele f. pl. boabe de porumb prăjite cu sare. substantiv feminin floricele

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului floricea

floricea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular floricea floriceaua
plural floricele floricelele
genitiv-dativ singular floricele floricelei
plural floricele floricelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z