flocăi definitie

credit rapid online ifn

flocăí, flocăiesc, vb. tranz. – A jumuli de pene (Hotea 2006). A smulge părul. – Din floc + -ăi. verb tranzitivflocăi

flocăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flocăiésc, imperf. 3 sg. flocăía; conj. prez. 3 să flocăiáscă verb tranzitivflocăi

credit rapid online ifn

flocăì v. a rupe părul, a scărmăna: flocăiește iedul și-l jumulește CR. verb tranzitivflocăì

FLOCĂÍ, flocăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A smulge părul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii păsărilor vii; fig. a bate zdravăn, a părui. – Floc + suf. -ăi. verb tranzitivflocăi

FLOCĂÍ, flocăiesc, vb. IV. Tranz. (De obicei cu privire la păsări și la alte animale) A smulge părul, blana; a jumuli penele, fulgii; fig. a bate zdravăn, a părui. Acolo află pe iapa babei în forma de cioară și... mi ți-o flocăi, de gîndeai că nu-i mai rămîn pene. RETEGANUL, P. III 52. După ce se aprindea opaițul și tata se punea să mănînce, noi scoteam mîțele de prin ocnițe... și le flocăiam și le șmotream dinaintea lui, de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37. verb tranzitivflocăi

flocăĭésc v. tr. (d. flocĭ). Est. Fam. Zmulg flociĭ, scarmăn. Fig. Bat, trag o trînteală: acest cîne [!] l-a flocăit răŭ pe cel-lalt. V. străfloc. verb tranzitivflocăĭesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiflocăi

flocăi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)flocăi flocăire flocăit flocăind singular plural
flocăind flocăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) flocăiesc (să)flocăiesc flocăiam flocăii flocăisem
a II-a (tu) flocăiești (să)flocăiești flocăiai flocăiși flocăiseși
a III-a (el, ea) flocăiește (să)flocăiai flocăia flocăi flocăise
plural I (noi) flocăim (să)flocăim flocăiam flocăirăm flocăiserăm
a II-a (voi) flocăiți (să)flocăiți flocăiați flocăirăți flocăiserăți
a III-a (ei, ele) flocăiesc (să)flocăiască flocăiau flocăi flocăiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z