FLOCULÁ vb. I. intr. (Despre soluții coloidale) A se coagula sub formă de flocoane. [< fr. floculer]. verbflocula
FLOCULÁ vb. intr. (despre soluții coloidale) a se coagula sub formă de flocoane. (< fr. floculer) verbflocula
flocula verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)flocula | floculare | floculat | floculând | singular | plural | ||
floculând | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | floculează | (să)— | flocula | floculă | floculase | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | floculează | (să)floculeze | floculau | floculară | floculaseră |