floc definitie

floc, floci s. m. 1. fir de păr încrețit 2. (la pl.) părul pubian substantiv masculinfloc

floc m. (lat. flŏccus, it. fiocco, fiocca, pv. fr. cat. floc, fr. floche adj., sp. llueco, pg. choco). Cĭuf, moț de păr. Pl. Păr mult și lung, mițe, lațe: acestuĭ cîne [!] bătrîn îĭ atîrnă flociĭ. Triv. Păru din regiunea pubiană. V. fulg și flotac. substantiv masculinfloc

floc, -i, s.m. – Smoc (sau fir) de păr sau de lână. – Lat. floccus. substantiv masculinfloc

floc m. 1. mănunchiu de lână, mătase, păr; 2. fig. floci de zăpadă. [Lat. FLOCCUS]. substantiv masculinfloc

FLOC, floci, s. m. (Pop.; de obicei la pl.) Smoc mic de păr, de lână sau de mătase. ♦ (Spec.; de obicei la pl.) Fir de păr din regiunea pubisului. [Pl. și: (n.) floace] – Lat. floccus. substantiv masculinfloc

FLOC, floace, s. n. și floci s. m. Smoc mic de păr, de lînă sau de mătase. Într-un ungher sta cojocul cu floace sure. CAMILAR, N. I 324. Nu se condamnase... să-și rupă floacele din cap. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 332. Se scutură [calul] o dată de-i săriră toate floacele de pe el și rămase ca uns cu unt de frumos. RETEGANUL, P. III 54. substantiv masculinfloc

Floci (Cetate de) pl. 1. V. Cetate; 2. od. căpitănie în jud. Ialomița. substantiv masculinfloci

Cetatea-de-Floci f. cetate veche ale cării ruini se văd și astăzi la gura Ialomiței, la locul numit Piua-Petrei. substantiv masculincetateadefloci