flexibil definitie

FLEXÍBIL, -Ă adj. 1. Mlădios, elastic, suplu. 2. (Despre cuvinte) Care își schimbă forma pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [Cf. fr. flexible, lat. flexibilis]. adjectivflexibil

FLEXÍBIL, -Ă I. adj. 1. care se poate îndoi ușor; mlădios, elastic, suplu. ◊ (fig.) care cedează ușor; maleabil, docil. 2. (despre părți de vorbire) care are flexiune (2); flexionar. 3. (despre un apartament) cu structură variabilă. II. s. n. grup de lamele flexibile (I, 1) de cupru, în legăturile electrice. (< fr. flexible, lat. flexibilis) adjectivflexibil

*flexíbil, -ă adj. (lat. flexibilis). Care se poate îndoi: trestia e flexibilă. Fig. Maleabil, care cedează ușor: caracter flexibil. adjectivflexibil

flexíbil¹ adj. m., pl. flexíbili; f. flexíbilă, pl. flexíbile adjectivflexibil

flexíbil² s. n., pl. flexíbile adjectivflexibil

flexibil a. 1. care se poate lesne încovoia: trestie flexibilă; 2. care cedează ușor: caracter flexibil. adjectivflexibil

FLEXÍBIL, -Ă, flexibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a se îndoi, de a se încovoia ușor (și de a-și reveni la forma inițială); elastic, mlădios. 2. Adj. (Gram.) Care are flexiune (2); flexionar. 3. S. n. Grup de lamele flexibile (1) din cupru, folosit în legăturile electrice. – Din fr. flexible, lat. flexibilis. adjectivflexibil

FLEXÍBIL, -Ă, flexibili, -e, adj. 1. Care se poate îndoi ușor, fără să se rupă; mlădios. Oțelul este flexibil. ▭ [Trăsura] era solidă, strălucitoare și juca ușoară și legănată pe cele mai flexibile arcuri ce-ar fi putut exista. ANGHEL, PR. 88. 2. (Gram.) Care își schimbă forma pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. Limba romînă are șase părți de vorbire flexibile. adjectivflexibil