flenduri definitie

credit rapid online ifn

fleándură f., pl. flendurĭ (rudă cu buleandră. Cp. cu turc. it. filandra, fr. filandre, filament, ĭarbă care se prinde de corăbiĭ, și cu ceh. sîrb. flandra, pol. fladra, rut. flóndra, fleoarță). Mold. Trans. Buleandră. Fig. Fleoarță. V. bleandă 1. substantiv femininfleandură

fleándură s. f., g.-d. art. fléndurii; pl. flénduri substantiv femininfleandură

credit rapid online ifn

fleandură f. sdreanță [Cf. sas. FLINDER-FLANDER, de tot sdrențeros]. substantiv femininfleandură

FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. [Var.: fleándră s. f.] – Cf. săs. flander. substantiv femininfleandură

FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. Picioarele lui mari, late, se alăturară, se strînseră unul lîngă altul, ca rușinate de flendurile pline de glod care le înveleau. CAMILAR, N. II 239. Sara, se culca sus, pe patul cizmăriei, între botine, între unelte, între calupuri, și se învălea cu niște flenduri. SADOVEANU, O. III 569. – Variantă: fleándră (CAMILAR, N. II 454) s. f. substantiv femininfleandură

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiflenduri

flenduri   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)flenduri flendurire flendurit flendurind singular plural
flendurind flenduriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) flenduresc (să)flenduresc flenduream flendurii flendurisem
a II-a (tu) flendurești (să)flendurești flendureai flenduriși flenduriseși
a III-a (el, ea) flendurește (să)flendureai flendurea flenduri flendurise
plural I (noi) flendurim (să)flendurim flenduream flendurirăm flenduriserăm
a II-a (voi) flenduriți (să)flenduriți flendureați flendurirăți flenduriserăți
a III-a (ei, ele) flenduresc (să)flendurească flendureau flenduri flenduriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z