fleándură f., pl. flendurĭ (rudă cu buleandră. Cp. cu turc. it. filandra, fr. filandre, filament, ĭarbă care se prinde de corăbiĭ, și cu ceh. sîrb. flandra, pol. fladra, rut. flóndra, fleoarță). Mold. Trans. Buleandră. Fig. Fleoarță. V. bleandă 1. substantiv femininfleandură
fleandură f. sdreanță [Cf. sas. FLINDER-FLANDER, de tot sdrențeros]. substantiv femininfleandură
FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. [Var.: fleándră s. f.] – Cf. săs. flander. substantiv femininfleandură
FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. Picioarele lui mari, late, se alăturară, se strînseră unul lîngă altul, ca rușinate de flendurile pline de glod care le înveleau. CAMILAR, N. II 239. Sara, se culca sus, pe patul cizmăriei, între botine, între unelte, între calupuri, și se învălea cu niște flenduri. SADOVEANU, O. III 569. – Variantă: fleándră (CAMILAR, N. II 454) s. f. substantiv femininfleandură
flenduri | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)flenduri | flendurire | flendurit | flendurind | singular | plural | ||
flendurind | flenduriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | flenduresc | (să)flenduresc | flenduream | flendurii | flendurisem | |
a II-a (tu) | flendurești | (să)flendurești | flendureai | flenduriși | flenduriseși | ||
a III-a (el, ea) | flendurește | (să)flendureai | flendurea | flenduri | flendurise | ||
plural | I (noi) | flendurim | (să)flendurim | flenduream | flendurirăm | flenduriserăm | |
a II-a (voi) | flenduriți | (să)flenduriți | flendureați | flendurirăți | flenduriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | flenduresc | (să)flendurească | flendureau | flenduriră | flenduriseră |