flegmă definitie

FLÉGMĂ s.f. 1. Mucozitate expectorată, scuipat vâscos. 2. (Fig.) Nepăsare, indiferență totală față de emoții; caracter rece, impasibil. [< fr. flegme, cf. gr. phlegma]. substantiv feminin flegmă

FLÉGMĂ s. f. 1. mucozitate expectorată, scuipat vâscos. 2. (fig.) nepăsare, indiferență totală față de emoții; caracter rece, impasibil. (< fr. flegme, lat., gr. phlegma) substantiv feminin flegmă

flégmă (flégme), s. f. – 1. Mucozitate, expectorație. – 2. (Arg.) Palmă, lovitură. Gr. φλέγμα (sec. XVII), cf. Murnu 25. – Der. flegmatic, adj., din fr. flegmatique; flegmon, s. n., din fr. flegmon. substantiv feminin flegmă

flégmă s. f., g.-d. art. flégmei; pl. flégme substantiv feminin flegmă

FLÉGMĂ¹, flegme, s. f. Mucozitate expectorată. V. scuipat. substantiv feminin flegmă

*flégmă f., pl. e (vgr. phlégma, aprindere, flegmă, d. phlégo, ard. V. flacără). Materie apoasă care se află în organizm [!]. Substanță mucoasă pe care o scuĭpĭ cînd eștĭ răcit. Fig. Caracteru omuluĭ rece, care nu se emoționează. substantiv feminin flegmă

flegmă f. 1. materie apoasă ce s´află în sânge; 2. materie apoasă ce se varsă scuipând; 3. fig. caracterul celui cu sânge rece. substantiv feminin flegmă

FLÉGMĂ, flegme, s. f. 1. Mucozitate vâscoasă, purulentă, provenind din diferite părți ale aparatului respirator și eliminată prin tuse sau vomă; expectorație. 2. Fire a omului nepăsător, cu sânge rece; nepăsare, calm, indiferență, răceală. – Din fr. flegme. substantiv feminin flegmă

FLÉGMĂ², flegme, s. f. Fire a omului nepăsător, impasibil, cu sînge rece; nepăsare, indiferență. Ce este? l-am întrebat. – Nimic, îmi răspunse cu o barbară flegmă, o femeie s-a otrăvit. NEGRUZZI, S. I 53. substantiv feminin flegmă

a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă expr. (adol., vulg.) a urmări (pe cineva) cu insistență, a nu lăsa în pace (pe cineva). substantiv feminin aselipicaasfaltuldeflegmă