flecuire definitie

credit rapid online ifn

flecuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiésc, imperf. 3 sg. flecuiá; conj. prez. 3 să flecuiáscă verb tranzitivflecui

flecuì v. a se moleși. [V. fleac]. verb tranzitivflecuì

credit rapid online ifn

FLECUÍ1, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. – Et. nec. verb tranzitivflecui

FLECUÍ2, flecuiesc, vb. IV. Tranz. A pune flecuri la încălțăminte. – Flec + suf. -ui. verb tranzitivflecui

FLECUÍ, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărîma. Cum barabulele fierb mai degrabă, ele se flecuiesc. ȘEZ. VII 114. ◊ Fig. Te-ai flecuit, căpitane, la prima decepție. CAMILAR, N. I 157. verb tranzitivflecui

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiflecuire

flecuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flecuire flecuirea
plural flecuiri flecuirile
genitiv-dativ singular flecuiri flecuirii
plural flecuiri flecuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z