fleac definitie

credit rapid online ifn

FLEC, flecuri, s. n. Petic aplicat pe talpa încălțămin­tei. Am dus bocancii să le pună flecuri. – Variantă: fleac (DELAVRANCEA, H. T. 12) s. n. substantiv neutruflec

fleac, fleacuri s. n. (er.) spațiul dintre anus și vulvă la femei. substantiv neutrufleac

credit rapid online ifn

FLEAC acaret, căcat, căcățel, flintic, goangă, lucernă, mare brânză, multe și mărunte, nimica toată, plătică, sacs. substantiv neutrufleac

fleac (ea dift.) n., pl. urĭ (rudă cu rut. flĕak, lucru moale. Cp. și cu vgr. phlýax, farsă, și lat. flaccus, cu urechĭ blegĭ. V. și bleg, fleașcă). Lucru ușor saŭ de nimic: această greutate e un fleac pentru el. Fig. Om de nimic, om neserios. Pl. Prostiĭ, stupiditățĭ: fleacuri! substantiv neutrufleac

fleac s. n., pl. fleácuri substantiv neutrufleac

fleac n. 1. lucru de nimic; 2. pl. prostii, nerozii. (Termen înrudit cu lat. FLACCUS, prezintă o sumă de amplificări ca: fleică, fleancă, fleoancă, fleașcă, cu acelaș sens fundamental de ceva molatec]. substantiv neutrufleac

FLEAC2 s. n. v. flec. substantiv neutrufleac

FLEAC1 s. n. v. flec. substantiv neutrufleac

FLEAC1, fleacuri, s. n. 1. Lucru de mică importanță, neînsemnat; bagatelă. ♦ Om de nimic, secătură. 2. (La pl.) Vorbe de clacă; nimicuri, palavre. – Et. nec. Cf. flec. substantiv neutrufleac

FLEAC2, fleacuri, s. n. 1. Lucru de mică importanță, de nimic; bagatelă. N-avea... răbdarea să-și piardă vremea cu astfel de fleacuri. ANGHEL-IOSIF, C. L. 108. Dacă pentru părinții preocupați prea mult cu strîngerea de averi, literatura e un fleac... pentru fii însă... e, dacă nu un însemnat factor al progresului, cel puțin o petre­cere mai aleasă. GHEREA, ST. CR. III 40. Ce grozăvii zici c-ai mai visat ? Or fi iar niscaiva fleacuri. ALECSANDRI, T. I 62. ♦ (Determinat adesea prin « de om ») Om de nimic, secătură. Epimeteu era un flușturatic și un ușurel de minte d-ăi mari, cum adică am zice noi un fleac de om sau o lichea. ISPIRESCU, U. 90. 2. (La pl.) Vorbe de clacă; nimicuri, palavre. Neculai Dascălu nu s-a mai gîndit mult la aceste vorbe și fleacuri muierești. SADOVEANU, P. S. 96. Fugi de fleacuri și de vorbe nebune. PANN, P. V. I 142. substantiv neutrufleac

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifleac

fleac  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fleac fleacul
plural fleacuri fleacurile
genitiv-dativ singular fleac fleacului
plural fleacuri fleacurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z