reduceri si promotii 2018
Definitie flaut - ce inseamna flaut - Dex Online
Alege sensul dorit: flaut - substantiv masculin flaut - substantiv neutru

flaut definitie

FLÁUT s.n. Instrument de suflat, alcătuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu găuri și clape. [Pron. fla-ut, pl. -ute, (s.m.) -uți. / < it. flauto]. substantiv masculin flaut

FLÁUT s. n. instrument muzical de suflat, format dintr-un tub lung de lemn sau de metal, terminat la un capăt cu găuri și clape. ♦ ~ piccolo = piculină. (< it. flauto) substantiv masculin flaut

fláut (fla-ut) s. n., pl. fláute substantiv masculin flaut

FLÁUT, flaute, s. n. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri și cu clape. ◊ Flaut piccolo = flaut de dimensiuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină. [Pr.: fla-ut.Pl. și: (m.) flauți] – Din it. flauto. substantiv masculin flaut

a cânta la flautul cu gușă/ la taragot expr. a practica felația. substantiv masculin acântalaflautulcugușă

flaut n. fluer cu gura laterală. substantiv neutru flaut

flaut, flauturi s. n. gură. substantiv neutru flaut

FLÁUT s.n. Instrument de suflat, alcătuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu găuri și clape. [Pron. fla-ut, pl. -ute, (s.m.) -uți. / < it. flauto]. substantiv neutru flaut

fláut (-te), s. n. – Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust prevăzut cu găuri și clape. – Mr. flaută. It. flauto (sec. XIX), cf. ngr. φλάουτος, tc. flaota. substantiv neutru flaut

FLÁUT s. n. instrument muzical de suflat, format dintr-un tub lung de lemn sau de metal, terminat la un capăt cu găuri și clape. ♦ ~ piccolo = piculină. (< it. flauto) substantiv neutru flaut

*fláut n., pl. e (it. fláuto, fr. flûte, d. vfr. flaüter, îld. flatuer, d. lat. flatus, suflare. E un imit., ca și fluĭer, su-flu, fluture, flacără). Fluĭer cu clape. V. piculină. substantiv neutru flaut

FLÁUT, flaute, s. n. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri și cu clape. ◊ Flaut piccolo = flaut de dimensiuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină. [Pr.: fla-ut.Pl. și: (m.) flauți] – Din it. flauto. substantiv neutru flaut

FLÁUT, flaute, s. n. Instrument muzical de suflat, cu registru superior, de formă cilindrică, făcut din lemn sau din metal, cu găuri și cu clape. Auzul i se umplu de glasurile flautelor din Hălăuca. CAMILAR, TEM. 219. M-am adăpostit între stînci cu glas de flaut. GALACTION, O. I 346. Flautele șuierau ca niște sirene disperate. ANGHEL-IOSIF, C. L. 97. – Pronunțat: fla-ut. - Variantă: fláută (MARIAN, O. I 282) s. f. substantiv neutru flaut

flaut cu gușă expr. (vulg.) penis. substantiv neutru flautcugușă

flautul fermecat expr. (er., glum.) penis. substantiv neutru flautulfermecat

a cânta la flautul cu gușă/ la taragot expr. a practica felația. substantiv neutru acântalaflautulcugușă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului flaut

flaut   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flaut flautul
plural flauți flauții
genitiv-dativ singular flaut flautului
plural flauți flauților
flaut   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flaut flautul
plural flauți flauții
genitiv-dativ singular flaut flautului
plural flauți flauților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z