FLATULÁ, flatuléz, vb. I. Tranz. A elimina gazele din intestine prin anus. (cf. fr. flatuler) verb tranzitivflatula
flatula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)flatula | flatulare | flatulat | flatulând | singular | plural | ||
flatulând | flatulați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | flatulez | (să)flatulez | flatulam | flatulai | flatulasem | |
a II-a (tu) | flatulezi | (să)flatulezi | flatulai | flatulași | flatulaseși | ||
a III-a (el, ea) | flatulează | (să)flatulai | flatula | flatulă | flatulase | ||
plural | I (noi) | flatulăm | (să)flatulăm | flatulam | flatularăm | flatulaserăm | |
a II-a (voi) | flatulați | (să)flatulați | flatulați | flatularăți | flatulaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | flatulează | (să)flatuleze | flatulau | flatulară | flatulaseră |