flanelúță s. f., g.-d. art. flanelúței; pl. flanelúțe substantiv femininflaneluță
FLANELÚȚĂ, flaneluțe, s. f. Diminutiv al lui flanelă. – Flanelă + suf. -uță. substantiv femininflaneluță
FLANELÚȚĂ, flaneluțe, s. f. Diminutiv al lui flanelă. substantiv femininflaneluță
flaneluță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | flaneluță | flaneluța |
plural | flaneluțe | flaneluțele | |
genitiv-dativ | singular | flaneluțe | flaneluței |
plural | flaneluțe | flaneluțelor |