flanc definitie

credit rapid online ifn

FLANC1 s.n. 1. Extremitate, parte laterală a unei formații, a unui dispozitiv de luptă; latură. ◊ De flanc = dintr-o parte; în flanc (câte unul) = unul în spatele altuia. 2. Carton special care servește la confecționarea, prin presare, a matrițelor de stereotipie. 3. (Teatru) Nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor. 4. Partea laterală a unei cute de teren. 5. Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal. [< fr. flanc]. substantiv neutruflanc

FLANC2 s.n. v. flan. substantiv neutruflanc

credit rapid online ifn

flanc (fláncuri), s. n.1. Fiecare din cele două părți laterale ale peretelui abdominal, cuprinse între ultima coastă și șold. – 2. Placă la matrițele de stereotipie. – 3. Pînză groasă de întărit gulerele. Fr. flanc. substantiv neutruflanc

flanc, flancuri s. n. (intl.) buzunar lateral. substantiv neutruflanc

flanc s. n., pl. fláncuri substantiv neutruflanc

flanc n. coasta unei armate: fără flancuri la zid BĂLC. substantiv neutruflanc

FLANC s. n. 1. extremitate laterală a unei formații, a unui dispozitiv de luptă. ♦ din ~ = dintr-o parte; în ~ (câte unul) = unul în spatele altuia. 2. carton special care servește la confecționarea, prin presare, a matrițelor de stereotipie. 3. (teatru) nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor. 4. porțiune laterală dintr-o cută de teren, în care straturile își mențin înclinarea aproximativ constantă. ◊ fiecare dintre părțile laterale exterioare ale unei nave. 5. fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal. (< fr. flanc) substantiv neutruflanc

*flanc n., pl.urĭ (rus. flank, germ. flank, d. fr. flanc). Coasta uneĭ trupe armate. Un fel de madapolom rar care se întrebuința la gulerele cămășilor ca să le ție [!] țepene. Flancu drept, aripa dreaptă a uneĭ armate. substantiv neutruflanc

FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formațiuni sau a unui dispozitiv de luptă. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ◊ Loc. adv. În flanc (câte unul) = unul în spatele altuia. 2. Fiecare dintre cele două părți laterale ale peretelui abdominal, cuprinse între ultima coastă și șold. ♦ Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. Foaie de carton special, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matrițelor de stereotipie. 5. Nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor. – Din fr. flanc. substantiv neutruflanc

FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea laterală a unei formații sau a unui dispozitiv de luptă. Tînărul din flancul rîndului meu s-a oprit. SAHIA, U.R.S.S. 64. La bătălia de la Mirăslău (1600, sept. 8), vedem pe Mihai a-și acoperi flancurile, așezîndu-și armata între rîul Marus și un deal. BĂLCESCU, O. I 29. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. Lovituri de flanc. Foc de flanc.Loc. adv. În flanc (cîte unul) = unul în spatele altuia. Cînd sergentul... era un pic afumat, trimitea plutonul, în flanc cîte unul, să-i aducă apă. CAMILAR, N. I 375. Un rînd de tractoare merg înspre răsărit, greoaie, cu aburi, înșirate în flanc. SAHIA, U.R.S.S. 95. 2. (Tipogr.) Foaie de carton, de celuloid, de plumb sau de ceară, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matrițelor de stereotipie și de galvanoplastie. substantiv neutruflanc

a servi (pe cineva) la flanc expr. (intl.) a fura din buzunarele laterale ale cuiva. substantiv neutruaservi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiflanc

flanc  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flanc flancul
plural flancuri flancurile
genitiv-dativ singular flanc flancului
plural flancuri flancurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z